Folosirea mujdeiului de usturoi se pierde în negura vremii. Se ştie că dacii zdrobeau usturoiul şi amestecat cu apă sau vin, îl foloseau ca medicament (cf. istoricului roman Dioscorides). Ungeau gardurile, prispele caselor şi ferestrele pentru a-i apăra de lupi şi de alte rele. Sigur că îl şi mâncau...
Denumirea de mujdei este atît de veche că nu mai ştie nimeni de unde vine acest cuvânt. Unii cred că vine de la "must de ai", alţii mai firoscoşi că ar proveni din franceză "mousse d'ail"... Probabil că ţăranii români din cele ma îndepărtate sate vorbeau curent franceza... Oricum această denumirea de mujdei este găsită prin scrieri vechi româneşti.
Cum se prepară:
Cea mai simplă variantă, usturoiul zdrobit într-un mojar de lemn, îl amestecăm cu apă, sare şi este gata.
În variantele mai sofisticate, se amestecă cu apă, oţet şi sare; sau apă, oţet, sare şi ulei. La mujdei nu este indicat uleiul de măsline. Este mai bun cu ulei de floarea soarelui.
O alta variantă, după zdrobire turnăm încet ulei şi-l batem ca pe o maioneză. Spre sfârşit, incorporăm şi zeamă de lămâie sau oţet.
Usturoiul îl putem săra înainte de zdrobire, în acest fel lasă mai mult must.
În postul paştelui putem găsi ulei din sâmburi de bostan. Amestecat în mujdei, dă un gust deosebit.
Dar acest ulei nu-l putem bate ca la maioneză.
În Grecia se prepară un fel de aperitiv cu usturoi numit skordalia (skordo=usturoi); la noi scordolea, mai pe româneşte - usturoiată.
Se prepară astfel: se pune la muiat în apă 2-3 felii de pâine, se zdrobesc 7-8 căţei de usturoi, se macină 10-15 nuci. Apoi se stoarce uşor pâinea, se amestecă cu usturoiul şi nuca. Se amestecă turnînd încet ulei de măsline. La urmă se încorporează şi 1-2 linguri cu zeamă de lamâie. Mai de mult, se punea în preparat carne de raci, mărunţită.
Prin Dobrogea orice mâncare de peşte cu usturoi se numeşte scordolea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu